Click pe imagine pentru a vizualiza panorama la 360 de grade
Dublu Click ptr Full Screen pe panorama, dupa ce se incarca.
Dupa ce am zabovit la Babele unde am mancat din ultimii bani stransi cu greu din toate maruntaiele buzunarelor, masinii, portofelelor, etc. am pornit spre Padina pe jos… Pe drumul nostru, Eu cu Varu’ ne-am abatut de la traseu cu intentia de a ne cocotza pe stalpul de telecabina…Isabelle ne-a urmat, dar Ioana a tinut sa ne aminteasca tot drumul ca ne-am abatut de la traseul marcat si ca o sa ne manance ursii…Toate bune si frumoase pana cand am ajuns la stalp. Cu inima in dinti am purces la urcarea scarilor de metal, in numar de 5, fiecare avand cate cca 12 m. inaltime. Vantul batea napraznic dar vointa noastra putea muta muntii din loc…:).
Dupa urcarea primelor 2 scari, mai instabile, ajungem intr-o zona unde deabea incapeam prin podurile intre scari…dar, ca niste motani, ne strecuram si urcam mai departe…pana sus, pe platforma finala, de unde am admirat peisajul mirific…De jos se auzea Ioana care dorea sa cheme ursu’, atragandu-i atentia cu strigatele ei catre noi….”Dadeti-va jos….!!!!”, noi fiind la 60m inaltime de ea si inca 200 in prapastie…deci…daca cadeam, muream pe loc, fericiti ca am vazut de sus. 
. Ma apuc sa fac prima panorama, din centrul platformei, cu podeaua de tabla tremuranda si cu vantul care batea din ce in ce mai iute…
Mergem amandoi in cel mai indepartat colt al platformei, fix, pe unde trece bratul de sustinere al telecabinei…iar eu, imi aleg acel loc sa fie punctul de statie pentru aceasta panorama…Varu’ se duce in coltul opus, sa iasa in cadru…eu, raman sa trag panorama din mana, pe o platforma care trepida la bataia vantului puternic…Cu ceva efort am reusit sa ma rotesc pe loc, cu aparatul la ochi…
Lipirea imaginilor nu este e vis, sunt foarte multe erori de lipire, dar pe mine ma fascineaza…cu toate greselile. Oricum am zis ca data viitoare ma voi cocotza cu trepiedul…ca deh, cine a mai facut panorame de pe stalpi de telecabina 
Tare rau ne-a parut cand la nici 5 minute de cand am coborat, a trecut telecabina…data viitoare o asteptam . Pe drumul inapoi…am luat-o pe o “poteca” vazuta de noi de sus…unde Ioana a zis ca vrem sa o ucidem, dupa ce a cazut in fund pe o piatra si s-a vazut infipta in jnepeni…Oricum, am ajuns cu bine jos, rupti de sete si foame, dar a meritat…
Va doresc vizionare placuta si sper sa va placa imaginea de sus…
